Rujeola reprezintă o boală infecțioasă cu o contagiozitate extrem de ridicată, prezentând un risc considerabil atât pentru copii, cât și pentru adulții care nu au fost expuși anterior la această boală în perioada copilăriei. În anul 1963 a fost implementat primul vaccin împotriva rujeolei. Înainte de acest moment, la nivel global, se înregistrau anual peste 2 milioane de decese cauzate de rujeolă și complicațiile sale. Rujeola a reprezentat principalul factor de deces în rândul copiilor cu vârsta sub 5 ani. Totuși, paradigma s-a schimbat semnificativ odată cu introducerea vaccinului antirujeolic. Desigur, în ciuda progreselor înregistrate, boala nu a fost eradicată complet, iar în România, decesele anuale asociate rujeolei la copii persistă la un nivel de 4 la mie. Este esențial să subliniem că rujeola și rubeola sunt două afecțiuni distincte, deși au denumiri asemănătoare, rubeola provocând simptome mult mai ușoare decât rujeola.
Ce este rujeola?
Rujeola, cunoscută și sub numele de pojar, este o boală virală extrem de contagioasă, fiind cea mai intensă dintre bolile copilăriei. Este cauzată de virusul rujeolic, Morbillivirus, din familia Paramyxoviridae, care este un virus ARN. De obicei, afectează copiii cu vârsta între 2 și 9 ani, având o incidență crescută la această grupă de vârstă. Boala se poate vindeca în 7-10 zile de la debutul simptomelor, oferind imunitate organismului. Persoanele care fac rujeolă în copilărie sunt, în general, protejate la maturitate, cu excepția unor cazuri rare. Totuși, complicațiile pot fi grave, inclusiv riscul de deces. Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), 90% dintre persoanele nevaccinate și care nu au avut rujeolă în copilărie pot contracta boala la maturitate.
Cum se transmite rujeola?
Rujeola se transmite prin intermediul căii aeriene, prin particulele răspândite în aer în timpul strănutului, tusei sau prin contactul cu saliva sau secrețiile unei persoane infectate. Capacitatea virusului rujeolic de a supraviețui pe diverse suprafețe exterioare timp de câteva ore și în aerul dintr-o încăpere timp de două ore permite contaminarea fără necesitatea unui contact direct cu individul bolnav. De asemenea, acest virus poate rezista câteva săptămâni în frigider și luni întregi la temperaturi de –15ºC, deși este rapid distrus de razele ultraviolete. Cu o perioadă de transmitere extinsă, rujeola devine contagioasă cu 4-5 zile înainte de manifestarea primelor simptome și până la 4-5 zile după debutul acestora. Acest caracter extensiv al transmiterii subliniază importanța luării măsurilor preventive pentru limitarea răspândirii acestei infecții.
Simptomele rujeolei
Rujeola prezintă un parcurs evolutiv în mai multe etape. Prima, cea de incubație, are o durată de două săptămâni și se desfășoară asimptomatic. În faza următoare, care poate începe și după primele 10 zile de la infectare, simptomele rujeolei includ febră, tuse seacă, rinoree cu secreții nazale apoase, durere de gât, conjunctivită (ochi inflamați) și pete Koplik, pete alb-gri în cavitatea bucală cu o suprafață roșie și un punct alb în centru. Aceste simptome pot persista între 3 și 5 zile. Petele Koplik dispar după 18-20 de ore, urmând apoi faza acută a bolii, când se manifestă erupția cutanată specifică rujeolei, constând în pete roșii-maronii, plate sau ușor proeminente. Acestea apar inițial pe față, de la linia părului și în spatele urechilor, extinzându-se ulterior pe gât, trunchi, brațe, mâini și picioare, provocând prurit (mâncărime). Acest tip de erupție persistă aproximativ 5 zile.
Complicațiile asociate rujeolei pot apărea la copiii sub 5 ani, la persoanele adulte sau la cele cu sistem imunitar deficitar. Persoanele nevaccinate și cele care nu au avut rujeolă în copilărie prezintă un risc crescut de a contacta boala, conform statisticilor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Complicațiile, în situații severe, pot cuprinde infecții ale urechii interne, strabism, afecțiuni ale tractului respirator superior (bronșită, laringită, faringită, esofagită), diaree severă cu deshidratare, pneumonie și chiar encefalită post-infecțioasă. Înțelegerea acestor complicații evidențiază seriozitatea bolii și subliniază importanța prevenției și a vaccinării.
Diagnosticare
Diagnosticul rujeolei este efectuat de medicul pediatru la copii și de medicul infecționist sau de familie la adulți. Acesta poate fi confirmat prin examinarea erupției cutanate și a simptomelor specifice bolii, precum și prin analize de sânge pentru detectarea anticorpilor specifici pojarului, cum ar fi imunoglobulinele M (IgM) și G (IgG).
Tratament
Nu există un tratament specific pentru rujeolă, care este o infecție virală. Cu toate acestea, în vederea ameliorării simptomelor și prevenirii complicațiilor, se utilizează tratamente antitermice pentru a reduce febra. Analgezicele pot fi prescrise pentru a gestiona disconfortul general, iar în cazul apariției unor infecții, cum ar fi otita sau pneumonia, se poate administra tratament antibiotic.
Este esențial ca pacienții să consume o cantitate adecvată de lichide, contribuind astfel la prevenirea deshidratării. Odihna și carantina la domiciliu pe o perioadă de 21 de zile sunt recomandate pentru a limita răspândirea bolii. În plus, este crucial să se evite contactul cu persoanele nevaccinate sau cele cu sistemul imunitar deficitar și să se respecte cu strictețe măsurile de igienă pentru a minimiza riscul de transmitere a rujeolei.
Prevenție
Cea mai eficientă metodă de prevenire a rujeolei constă în vaccinare. În conformitate cu Calendarul Național de Vaccinare din România, se recomandă administrarea a două doze de vaccin ROR copiilor:
- Prima doză ar trebui administrată în jurul vârstei de 1 an.
- A doua doză (rapel) se administrează între 5 și 7 ani.
Pentru adulți, vaccinarea este posibilă în orice moment, fiind necesare tot două doze, mai ales pentru studenți sau persoanele care călătoresc frecvent în țări subdezvoltate.
Importanța a două doze este susținută de faptul că un singur vaccin oferă o protecție de aproximativ 93%, iar după administrarea celei de-a doua doze, imunitatea crește la 97%. De asemenea, aproximativ 5% dintre persoanele vaccinate nu dezvoltă răspuns imun după prima doză. Vaccinul ROR asigură protecție împotriva a trei boli infecțioase, denumite și în acronimul serului: rujeolă, oreion și rubeolă.
În situația în care o persoană a intrat în contact cu un bolnav de rujeolă și nu a fost vaccinat sau nu a dezvoltat imunitate naturală (nu a avut boala în copilărie), trebuie să știe că administrarea vaccinului antirujeolic în primele 72 de ore oferă posibilitatea ca boala să fie prevenită sau, în cazul în care apar simptome, acestea să fie mai ușoare și de scurtă durată.
