Infecțiile vaginale pot provoca durere și disconfort, precum și complicații dacă nu sunt tratate și investigate corespunzător. În cazul unei infecții ușoare, aceasta poate părea că trece de la sine, dar, de fapt, doar simptomele se ameliorează, iar agentul patogen rămâne în organism, putând recidiva sau poate fi transmis partenerului. Mai mult, unele dintre ele pot avea consecințe grave.
De obicei, majoritatea infecțiilor vaginale sunt tratate cu antibiotice și medicamente cu aplicare locală. Aceste infecții pot crește riscul unor afecțiuni medicale mai grave, inclusiv naștere prematură, infecții post-histerectomie și, de asemenea, prezintă un risc crescut de a contracta infecții transmisibile sexual și de a dezvolta boala inflamatorie pelvină și infertilitate.
În acest context, vom explora tipurile de infecții vaginale existente, simptomele cele mai frecvente și cauzele și factorii de risc implicați.
Ecosistemul vaginal include o populație formată din miliarde de bacterii benefice, numite lactobacili. Aceștia produc acid lactic și contribuie la menținerea unui echilibru în flora vaginală, reducând astfel riscul multiplicării bacteriilor și ciupercilor.
Există mai mulți factori care pot conduce la dezechilibrul florei vaginale, printre care:
- vaginita bacteriană;
- infecții cu transmitere sexuală;
- dezechilibre hormonale;
- nivel scăzut de estrogen în timpul menopauzei;
- utilizarea preparatelor intravaginale și a spermicidelor;
- igienă intimă excesivă sau necorespunzătoare;
- contactul sexual neprotejat;
- stresul;
- slăbirea sistemului imunitar;
- tratamentele cu antibiotice;
- infecția vaginală.
Cauza infecției vaginale
Infecția vaginală apare atunci când mediul vaginal este perturbat de o bacterie care afectează pH-ul zonei. Echilibrul pH-ului este o componentă fundamentală a sănătății vaginului, iar un pH între 3.8 și 4.5 ajută la controlul bacteriilor și oferă o protecție naturală împotriva infecțiilor bacteriene și fungice.
Printre factorii care contribuie la dezvoltarea infecției vaginale se numără partenerii sexuali multipli, tratamentele cu antibiotice, folosirea anticoncepționalelor, diabetul zaharat, un sistem imunitar deficitar, obezitatea, menținerea umezelii în zona genitală pentru perioade îndelungate.
Simptomele infecției vaginale
Simptomele infecției vaginale variază în funcție de tipul de infecție, fungică sau bacteriană, iar manifestările generale includ:
- secreții vaginale abundente, alb-verzui sau cu miros neplăcut;
- iritație;
- mâncărime/senzație de arsură;
- sângerare ușoară în timpul actului sexual;
- sângerare ușoară între menstruații;
- dureri la contact sexual sau înainte de menstruație;
- nevoia frecventă de a urina;
- dureri în abdomenul inferior/pelvis;
- febra.
Este important de reținut că o anumită secreție vaginală este normală și sănătoasă, dar schimbările bruste însoțite de alte simptome trebuie investigate medical. Se recomandă consultul medical dacă se suspectează o infecție vaginală.
Tipuri de infecții vaginale
Infecțiile vaginale pot fi împărțite în funcție de natura agenților patogeni care le cauzează:
- Bacteriene
- Fungice (micotice)
De asemenea, infecțiile pot fi vaginale acute și vaginale cronice, când reapar în timp dacă nu sunt tratate corespunzător.
Infecția vaginală bacteriană
Simptomele infecției vaginale bacteriene includ secreție vaginală albicioasă cu miros de pește, mâncărime în zona vaginului, dureri locale și senzație de arsură. Cauzele pot include modificarea pH-ului vaginal, scăderea numărului de lactobacili, igienă intimă deficitară, schimbarea partenerilor sexuali și sistem imunitar deficitar.
Infecția vaginală fungică (micotică)
Vaginitele micotice sunt determinate de o creștere excesivă a ciupercilor în vagin, fiind frecvente la femeile aflate în perioada fertilă. Deși pot cauza disconfort, acestea rareori duc la probleme grave de sănătate. Majoritatea infecțiilor vaginale micotice sunt cauzate de Candida Albicans, însă infecțiile recurente pot implica alte tipuri de ciuperci rezistente la tratamentele standard.
Simptomele infecției vaginale fungice includ dureri locale, senzație de arsură, prurit vaginal (care poate deveni sever), scurgere vaginală (leucoree), iritare vaginală, disconfort la mictiune și durere în timpul contactului sexual.
Există și alte afecțiuni vaginale care pot avea simptome asemănătoare (vaginite bacteriene sau infecții cu transmitere sexuală). De asemenea, inflamația genitală poate fi provocată de o sensibilitate la anumite produse de igienă, iar apariția acestor simptome necesită consult medical.
Printre cauzele infecției vaginale fungice amintim: tratamentul îndelungat cu antibiotice, nivel crescut de estrogen, sistemul imunitar deficitar, obezitate, menținerea unui climat cald și umed în zona genitală pentru perioade îndelungate.
Diagnosticarea infecțiilor vaginale
Oricare ar fi natura infecției, procedura de diagnosticare rămâne aceeași: se recoltează o mostră de secreție vaginală și se analizează în laborator. Înainte de a pune diagnosticul, medicul adresează întrebări despre istoricul medical al pacientei și efectuează un examen vaginal. Dacă simptomele pacientei diferă de cele întâlnite în cazul vaginitei micotice, medicul poate recomanda analiza secreției vaginale în laborator. Deși o infecție vaginală poate fi diagnosticată printr-un test Babes – Papanicolau, acesta nu este folosit în mod obișnuit pentru aceste afecțiuni.
Când se recomandă consultul medical de urgență?
Este indicat un consult medical de urgență în următoarele cazuri:
- apariția durerilor abdominale în abdomenul inferior;
- febra mai mare de 38,5ºC;
- prezența leucoreei;
- simptome de infecție vaginală sau urinară la gravide;
- prurit;
- dureri la urinare sau în timpul actului sexual;
- menținerea simptomelor în timpul tratamentului;
- recidiva simptomelor în intervalul de 2 luni de la episodul precedent.
Tratamentul infecțiilor vaginale
În ceea ce privește gestionarea infecțiilor vaginale, medicul ginecolog decide asupra tratamentului după ce diagnosticul a fost stabilit. În cazurile mai puțin severe, infecția se poate trata la domiciliu cu unguente, creme, ovule și tratamente medicamentoase. Este important de știut că infecțiile vaginale micotice se pot remite singure, fără tratament, de obicei la începerea menstruației, deoarece aceasta crește pH-ul vaginal, ceea ce determină scăderea fungilor.
Diferențele notabile apar între infecțiile micotice sporadice, care răspund ușor la tratament, și cele recurente, care pot afecta semnificativ calitatea vieții femeii. Infecțiile micotice recurente pot fi dificil de prevenit și tratat. Femeile cu infecții recurente trebuie evaluate din punct de vedere medical pentru afecțiuni asociate (cum ar fi ciuperci rezistente la tratament sau diabet zaharat), astfel încât cauza episodului infecțios să poată fi îndepărtată.
Infecțiile vaginale micotice în timpul sarcinii
În timpul sarcinii, infecțiile micotice sunt frecvente și sunt influențate de nivelurile sporite de estrogen specifice acestei perioade. Gravidele nu trebuie să recurgă la automedicație pentru vaginitele micotice fără a consulta în prealabil un medic. În aceste situații, se recomandă utilizarea de medicamente administrate vaginal. Nu este indicată administrarea antifungicelor orale sau a ovulelor cu acid boric la femeile însărcinate.
Infecțiile vaginale micotice acute
În general, ca tratament pentru vaginitele micotice ocazionale, se administrează medicamente eliberate fără prescripție medicală. Dacă sistemul imunitar al pacientei este slăbit, medicul poate sugera un tratament local, aplicat vaginal, deoarece administrarea orală nu oferă întotdeauna eficacitate maximă. În cazul pacientelor diagnosticate cu infecție HIV, tratamentul infecțiilor vaginale este identic cu cel administrat pacientelor seronegative.
Infecțiile vaginale micotice recurente
În cazul infecțiilor vaginale micotice care reapar în decursul a 2 luni de la episodul anterior sau de 4 ori într-un an (infecții vaginale recurente), este necesar consultul de specialitate, deoarece pot fi necesare investigații suplimentare și schimbarea tratamentului. Este esențial ca medicul să fie informat cu privire la orice automedicație, pentru că acest aspect poate afecta planul de tratament.
Tratarea partenerilor sexuali
Infecțiile vaginale micotice nu sunt boli cu transmitere sexuală. În acest caz, medicii nu recomandă tratarea partenerilor sexuali.
Totuși este bine de știut că:
- Tratarea partenerilor sexuali nu previne reinfectarea.
- Medicul poate recomanda tratarea partenerului sexual dacă se consideră că acesta este purtător al unei ciuperci. Bărbații considerați cu risc crescut de a fi purtători sănătoși ai unei ciuperci sunt cei necircumciși, cu diabet zaharat sau cu un sistem imunitar slăbit.
- Este important să cauți asistență medicală dacă experimentezi simptomele unei infecții vaginale și să nu recurgi la automedicație pentru a evita complicațiile și recidivele.
Gestionarea infecțiilor vaginale necesită un consult medical pentru un diagnostic corect și un tratament potrivit. Evitarea automedicației, furnizarea de informații complete medicului și menținerea unui stil de viață sănătos contribuie la prevenirea și tratamentul eficient al acestora.
