Cervicita reprezintă o afecțiune ginecologică comună, care afectează în principal femeile active sexual, cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani. Ea poate fi cauzată de diverși factori, inclusiv infecții cu transmitere sexuală sau iritații non-infecțioase. În acest articol vom explora în detaliu cauzele cervicite, factorii de risc, simptomele, diagnosticul, precum și tratamentul acesteia, evidențiind importanța înțelegerii și gestionării ei pentru sănătatea și bunăstarea femeilor.
Ce este cervicita
Cervicita implică inflamația colului uterin, partea inferioară a uterului care se deschide în vagin. Nu este întotdeauna simptomatică, trecând adesea neobservată până la detectarea sa în timpul unui examen ginecologic. Cervicita cu Chlamydia trachomatis apare de patru până la cinci ori mai frecvent decât cea gonococică, a doua cea mai comună cauză infecțioasă.
Simptomele implică în mod tipic secreții vaginale anormale sau sângerări vaginale în afara perioadelor menstruale, uneori însoțite de alte simptome ale organelor vecine.
Cu toate acestea, pericolul ascuns al acestei afecțiuni stă în riscul de răspândire a inflamației în endometrul uterin, ducând la endometrită sau boală inflamatorie pelvină. Având potențial pentru complicații grave cum ar fi infertilitatea, cervicita necesită investigație și tratament prompt.
Cauze
Cervicita poate fi acută sau cronică (cu simptome persistente timp de trei luni), doar forma acută fiind aparent asociată cu cauze infecțioase.
Cauzele infecțioase predominante ale cervicitei includ Chlamydia trachomatis, urmată de Neisseria gonorrhoeae, ambele cu transmitere sexuală. Alți agenți patogeni implicați în cervicită includ virusul herpes simplex, Trichomonas vaginalis și Mycoplasma genitalium, deși clinicienii nu identifică întotdeauna un patogen.
Cervicita poate avea și cauze non-infecțioase cum ar fi procedurile ginecologice, corpurile străine (de exemplu, dispozitivele contraceptive de barieră), iritanții chimici (de exemplu, din dușuri sau creme contraceptive), contactul cu alergeni (latex, tampoane intravaginale), radiațiile, precum și inflamația sistemică – sindromul Behçet.
Factori de risc
Factorii de risc pentru dezvoltarea cervicitei includ o serie de comportamente și condiții care pot crește susceptibilitatea unei femei la această afecțiune. Printre acești factori se numără:
- Comportament sexual cu risc ridicat – Implicarea în activități sexuale cu parteneri multipli sau fără protecție crește expunerea la infecții cu transmitere sexuală, care pot provoca cervicită.
- Istoric de boli cu transmitere sexuală – Femeile care au avut în trecut infecții cu transmitere sexuală, cum ar fi chlamydia sau gonoreea, sunt mai susceptibile să dezvolte cervicită.
- Parteneri sexuali multipli – Relațiile sexuale cu mai mulți parteneri cresc riscul de expunere la infecții cu transmitere sexuală și, implicit, la cervicită.
- Activitate sexuală la o vârstă fragedă – Inițierea activității sexuale la vârste tinere poate crește riscul de expunere la infecții cu transmitere sexuală și, prin urmare, de dezvoltare a cervicitei.
Simptome
Simptomele cervicitei pot varia de la ușoare la severe și pot fi diferite de la o persoană la alta. Unele femei pot prezenta simptome evidente, în timp ce altele pot fi complet asimptomatice. Printre simptomele comune ale cervicitei se numără:
- Secreții vaginale neobișnuite
- Sângerări vaginale între perioadele menstruale sau după contactul sexual
- Dispareunie (dureri în timpul actului sexual)
- Dureri abdominale inferioare, în mod tipic asociate cu boala inflamatorie pelvină
- Prurit (mâncărime)
- Iritație la nivelul vulvei și/sau vaginală
- Disurie (dureri în timpul urinării) – indicând implicarea uretrei (uretrită)
- Poliurie (urinări frecvente) – semnalizând infecția tractului urinar inferior
Este important de menționat că nu toate femeile cu cervicită prezintă simptome. Unele pot fi complet asimptomatice și pot afla despre afecțiunea lor numai în urma unui examen ginecologic de rutină sau a unor teste de screening pentru infecții cu transmitere sexuală. De aceea, este important ca femeile să acorde atenție tuturor semnelor și simptomelor care apar.
Diagnostic
Diagnosticul se stabilește prin anamneză medicală, examinare ginecologică cu specul și colposcopie, și teste de laborator paraclinice ale secreției vaginale.
O anamneză medicală completă este crucială în identificarea factorilor de risc, iar constatările examenului ginecologic cu specul și colposcopia pot indica exsudat cervical (secreții purulente sau mucopurulente de la nivelul osului cervical), friabilitate cervicală (de exemplu, sângerarea cervicală după atingerea sa cu un tampon), eritem și edem cervical.
Tratament
Tratamentul cervicitei depinde de cauza specifică a inflamației. Dacă infecția este cauzată de o bacterie, cum ar fi Chlamydia trachomatis sau Neisseria gonorrhoeae, medicul poate prescrie antibiotice, cum ar fi azitromicina sau doxiciclina pentru Chlamydia, sau ceftriaxona pentru gonoree. Tratamentul partenerilor sexuali este recomandat, iar activitatea sexuală ar trebui oprită până la finalizarea terapiei și rezolvarea simptomelor.
În cazul în care cervicita este cauzată de o infecție fungică sau parazitară, medicul poate prescrie medicamente antifungice sau antiparazitare specifice pentru a trata infecția.
Pentru cazurile de cervicită non-infecțioasă, precum cele cauzate de iritații chimice sau alergii, evitarea substanțelor iritante și menținerea unei igiene adecvate pot ajuta la ameliorarea simptomelor.
Este important ca tratamentul să fie urmat cu strictețe și să se efectueze retestări după un anumit interval de timp pentru a confirma vindecarea completă și pentru a preveni recidiva sau complicațiile ulterioare.
