Copiii sunt predispuși la afecțiuni ORL deoarece multe structuri din zona urechilor, nasului, gâtului, căilor respiratorii superioare și sinusurilor sunt în curs de dezvoltare și pot funcționa deficitar. De exemplu, trompa lui Eustachio este mai scurtă și nu se deschide în mod eficient până când copilul nu ajunge la pubertate, ceea ce duce la afecțiuni ale urechii medii, sinusurile sunt pe deplin dezvoltate abia la vârsta de 8 ani, iar amigdalele și adenoidele sunt adesea mari și se micșorează abia în adolescență. De asemenea, copiii nu se plâng de simptomele lor, ceea ce face ca multe afecțiuni să fie gestionate inadecvat sau să fie lăsate complet nedetectate.
Afecțiunile comune ale urechii sunt:
Infecții externe ale urechii: înotul și utilizarea excesivă a bețișoarelor de bumbac predispun la infecții bacteriene ale canalului auditiv extern. Tratamentul constă în curățarea urechii cu aspirație, evitarea apei și utilizarea picăturilor de antibiotic, care vor elimina eficient infecția.
Infecția urechii medii (Otita medie acută): infecțiile tractului respirator superior pot urca prin trompa Eustachio imatură și pot infecta urechea medie. Simptomele includ durere, febră și pierderea auzului. În unele cazuri, puroiul va izbucni prin timpan și va duce la o secreție purulentă a urechii. Tratamentul se face pe bază de medicamente orale cu antibiotice pentru infecție și analgezice pentru ameliorarea durerii. Dacă afecțiunea se complică prin perforarea timpanului, atunci este necesară curățarea urechii cu aspirație urmată de picături pentru urechi împreună cu medicație orală.
Efuzia / lichidul din urechea medie (Otita medie cu efuzie): una dintre funcțiile trompei lui Eustachio este de a permite aerului din nas să intre în urechea medie pentru a egaliza presiunea din compartimentul urechii medii. În cazul în care trompa lui Eustachio nu poate îndeplini această funcție în mod eficient, lichidul umple spațiul urechii medii și duce la pierderea auzului. Cauzele comune ale ineficienței funcției trompei lui Eustachio includ adenoidele mari și sinuzita.
Opțiunile de tratament includ observarea timp de câteva săptămâni, un tratament complet cu antibiotice și drenajul chirurgical. Cel mai bun tratament va depinde de vârsta copilului, de dezvoltarea vorbirii și a limbajului și de numărul de episoade anterioare.
Afecțiunile nazale comune sunt:
Alergia: până la 30% dintre copii prezintă simptome de alergie nazală, cum ar fi rinoree (curgerea nasului), obstrucție, strănut și mâncărime. Cel mai frecvent alergen din lume este acarianul din praful de casă. Copiii pot fi alergici și la alimente. Principiile de tratare în gestionarea alergiilor includ evitarea alergenilor, spray-uri nazale, antihistaminice, imunoterapie și intervenții chirurgicale pentru obstrucția nazală, de exemplu, reducerea turbinei prin radiofrecvență.
Epistaxis (sângerare nazală): sângerarea spontană din nas este un eveniment frecvent la copii. Acest lucru se datorează unei multitudini de factori, inclusiv o mucoasă subțire imatură a cavității nazale (vasele de sânge proeminente se găsesc în mod obișnuit în partea din față a septului numită zona lui Little), traumatisme cauzate de frecat, suflat ori infecții. În ce privește tratamentul, vasele de sânge pot fi cauterizate cu nitrat de argint ca procedură clinică.
Sinuzita cronică: sinusul maxilar este cel mai des infectat la copii, deoarece acesta se dezvoltă la naștere, în timp ce restul sinusurilor se dezvoltă mai târziu. Simptomele includ secreții nazale persistente, blocaj, tuse și dureri faciale. Când simptomele durează mai mult de 3 luni, trebuie încercat un tratament prelungit cu antibiotice (cel puțin 4 săptămâni). Terapia poate fi combinată cu o spălare a sinusurilor pentru a elimina puroiul blocat în sinusuri. De asemenea, este esențial și tratamentul alergiilor subiacente.
Afecțiunile comune ale gâtului sunt:
Tusea cronică: tusea persistentă și toracică care durează mai mult de 3 săptămâni necesită o evaluare. Tusea ca urmare a faringitei virale durează în general maximum 14 zile. Cauzele tusei cronice includ picurarea postnazală (mucozități care se scurg din nas în gât din cauza unei alergii), faringita de reflux (acid gastric care scapă în sus spre gât) și infecții, cum este sinuzita. Tusea nocturnă poate perturba somnul copilului deoarece statul întins duce la acumularea de mucus în gât.
În ceea ce privește tratamentul, la copiii cu tuse cronică trebuie efectuate radiografii toracice. În general, alergiile se tratează cu spray-uri nazale și antihistaminice, boala de reflux cu medicamente antigastrice și infecțiile cu antibioticele. În cazul în care se suspectează astm, este indicat un consult la medicul pediatru.
Sforăitul și apneea obstructivă de somn: Amigdalele sunt adesea mari la copii, iar acest lucru duce la îngustarea căilor respiratorii superioare, cauzând obstrucția nazală și respirația pe gură. Ele sunt mari de la vârsta de 2 până la 3 ani și ating un vârf de mărime în jurul vârstei de 6-8 ani. În general, acestea rămân la aceeași mărime până la pubertate, când creșterea bruscă a dimensiunii craniului reduce dimensiunea adenoidelor și amigdalelor în raport cu căile respiratorii. Unii copii nu prezintă modificări până la vârsta adultă.
În timpul somnului, sforăitul este zgomotos, însoțit de stări de sufocare sau de gâfâială. Rezistența crescută a căilor respiratorii superioare duce la episoade repetate și frecvente de desaturare a oxigenului și, în timp, poate solicita inima. Somnul este de proastă calitate, iar copiii se trezesc obosiți și apatici. Atunci când afecțiunea este severă și prelungită, se observă frecvent modificări comportamentale, cum ar fi iritabilitate, crize de furie și concentrare deficitară. Acestea reprezintă simptome ale privării cronice de somn. Multe studii au arătat performanțe academice mai slabe la copiii cu apnee obstructivă semnificativă în somn.
De asemenea, pe lângă amigdalele și adenoidele mari, obstrucția nazală din cauza alergiilor poate agrava apneea de somn. Sforăitul și apneea de somn cauzate de amigdale și adenoide mărite sunt ușor de gestionat prin îndepărtare chirurgicală. Intervenția se efectuează sub anestezie generală, iar îmbunătățirea stării se observă de obicei în aceeași zi. În plus, se poate institui un tratament pentru obstrucția nazală, dacă este prezentă.
