Potrivit unui raport al Institutului Național de Sănătate din Italia (Istituto Superiore di Sanità – ISS), anorexia și bulimia nervoasă sunt cele mai frecvente și mai cunoscute forme de tulburări alimentare și au devenit, în ultimii 20 de ani, o adevărată criză de sănătate mintală din cauza efectelor devastatoare pe care le au asupra vieții și sănătății adolescenților și tinerilor adulți. Se estimează că 20 de milioane de persoane suferă de tulburări alimentare în Europa.
Persoanele de orice vârstă, sex sau mediu social pot suferi de tulburări de alimentație, dar, în general, acestea sunt cel mai des întâlnite la femeile tinere cu vârste cuprinse între 15 și 25 de ani, deși există un număr destul de mare de cazuri și la grupe de vârstă mai tinere.
Repercusiunile pandemiei, izolarea socială și o viață socială extrem de redusă au avut, fără îndoială, un impact serios asupra acestor tulburări. În prezent, o serie de studii arată că anorexia debutează la o vârstă și mai fragedă, că cererile de ajutor sunt în creștere și că tulburările alimentare preexistente se agravează.
Ce este anorexia nervoasă
Anorexia nervoasă este o tulburare de alimentație psihologică care pune viața în pericol. De obicei, persoanele care suferă de această boală sunt caracterizate de o greutate corporală extrem de scăzută în comparație cu înălțimea, vârsta și tipul lor de corp. În ciuda faptului că au o greutate corporală redusă, pacienții tind să trăiască cu o teamă de a se îngrășa, prezentând adesea o percepție distorsionată a cât cântăresc de fapt. Astfel, persoanele care suferă de anorexie iau de obicei măsuri extreme pentru a slăbi, iar acest lucru le poate pune în pericol în mod semnificativ bunăstarea fizică și mentală din cauza lipsei de nutriție și de suplimentarea adecvată cu vitamine.
Unele dintre metodele comune pe care persoanele cu anorexie le folosesc pentru a-și controla greutatea corporală includ restricționarea cantității de alimente ingerate, vărsături forțate imediat după ce au consumat alimente (afecțiunea este numită și bulimie), utilizarea abuzivă de laxative, diuretice, clisme etc.
Lucrurile extreme sunt și ele o metodă frecvent utilizată de persoanele cu anorexie pentru a arde cât mai multe calorii. În loc să fie strict o tulburare alimentară, anorexia este o boală psihologică în care persoana afectată încearcă în mod constant să facă față problemelor sale emoționale folosind metode nesănătoase sau chiar periculoase. De aceea, anorexia trebuie tratată atât ca o tulburare psihologică, dar și ca o boală fizică.
Persoanele cu anorexie echivalează adesea stima de sine și greutatea cu un corp perfect conturat. La fel ca toate celelalte tulburări alimentare, și aceasta se depășește destul de greu. Cu toate acestea, oamenii pot aborda problema prin intermediul unui tratament și al unei consilieri eficiente cu ajutorul unui profesionist în domeniul sănătății mintale, care poate îndruma persoana suferindă către medicația adecvată, dacă este necesar.
Simptomele anorexiei
Persoanele care suferă de tulburări de alimentație prezintă adesea unele simptome. În ceea ce privește anorexia, un semn clar este înfometarea, de care nu mereu ne putem da seama.
Nu este necesar ca persoanele cu o greutate corporală scăzută să sufere de anorexie. Pacienții afectați de această boală încearcă adesea să își ascundă obiceiurile alimentare, slăbiciunea și alte probleme emoționale. Unele dintre simptomele fizice comune ale pacienților cu anorexie sunt:
- Pierderea extremă în greutate
- Oboseala
- Insomnia
- Amețelile
- Deteriorarea părului
- Decolorarea albăstruie pe degete
- Pielea gălbuie sau uscată
- Absența menstruației
- Durerile abdominale și constipație
- Intoleranța la frig
- Deshidratarea
- Ritmul cardiac neregulat
- Tensiunea arterială scăzută
- Umflături pe picioare sau pe brațe
Există explicații diferite pentru anorexie și multe propuneri diferite cu privire la modul în care ar trebui tratată. Cu toate acestea, cazurile de anorexie sunt cele mai complicate și se tratează cu greutate față de restul afecțiunilor psihice.
Factorii de risc ai anorexiei
Experții consideră că nu există o cauză anume a anorexiei. În schimb, există factori de risc, cum sunt cei predispozanți și cei precipitanți (factori declanșatori). Psihoterapia tradițională analizează în detaliu experiențele din copilărie și încearcă să găsească cauzele problemelor psihice în speranța că găsirea unei cauze favorizează vindecarea și recuperarea.
Toată lumea are nevoie de sprijinul unei persoane cu experiență, care să le asculte povestea și să le înțeleagă trăirile. Însă, acest tip de investigație nu este suficient pentru a aduce o persoană anorexică într-o relație normală cu mâncarea și cu capacitatea de a avea grijă de ea însăși. Este nevoie de ceva mai mult.
Factorii de risc pentru anorexie includ:
- Societatea: care exercită presiuni neîncetate asupra femeilor, în special pentru a atinge un aspect ideal, ceea ce poate fi imposibil. Acest lucru va avea un impact asupra persoanelor care au o nevoie mare de aprobare și o încredere în sine scăzută.
- Genetica: dacă un membru al familiei devine anorexic, este probabil să se confrunte și ceilalți membrii.
- Personalitatea: pacienții care suferă de anorexie au o nevoie supradezvoltată de aprobare din diverse motive, sunt sensibili, anxioși și perfecționiști. Perfecționismul poate duce la o tulburare de stres sau, alternativ, la un istoric de traume dacă persoana eșuează în mod constant.
Anxietatea este frecventă înainte de instalarea bolii și poate fi un simptom timpuriu înainte ca o persoană să apeleze la restricția alimentară. De asemenea, această afecțiune poate apărea în simptome obsesiv-compulsive în copilărie, care pot persista după recuperare.
