În ultimii ani, tot mai multe femei aleg să devină mame după vârsta de 35 de ani, fie din motive profesionale, economice, fie din dorința unei stabilități emoționale și familiale mai mari.
Deși o sarcină la această vârstă poate fi perfect posibilă și sănătoasă, ea este considerată medical o sarcină cu risc crescut sau, în termeni clinici, sarcină la vârstă maternă avansată. Acest lucru necesită o monitorizare mai atentă pentru a evita orice complicații care ar putea apărea.
Schimbările biologice după 35 de ani
Din punct de vedere biologic, femeia se naște cu o rezervă finită de ovocite. Odată cu înaintarea în vârstă, după vârsta de 30 de ani, rezerva ovariană scade progresiv, iar calitatea ovocitelor este mai redusă comparativ cu perioada de vârf fertil. Astfel, concepția poate necesita mai mult timp, iar riscul anomaliilor genetice crește. De asemenea, ciclurile ovulatorii pot fi mai rare și uneori neregulate.
La nivel hormonal, scade și nivelul progesteronului, ceea ce poate influența implantarea ovulului fecundat și menținerea sarcinii în primele săptămâni.
Totodată, pot apărea mai frecvent boli cronice asociate vârstei, cum sunt hipertensiunea arterială, diabetul sau afecțiunile tiroidiene, ceea ce impune supraveghere medicală atentă încă din perioada preconcepțională.
Riscurile sarcinii după 35 și 40 de ani
Pe măsură ce vârsta maternă avansează, corpul trece prin modificări biologice și hormonale care pot influența evoluția unei sarcini. Monitorizarea medicală devine necesară deoarece crește probabilitatea unor complicații precum:
– hipertensiune gestațională și preeclampsie;
– diabet gestațional;
– anomalii în dezvoltarea placentei (ex: dezlipire prematură de placentă);
– risc crescut de anomalii cromozomiale (ex: sindrom Down);
– travaliu prelungit sau necesitatea unei nașteri prin cezariană;
– avort spontan sau naștere prematură.
Una dintre complicațiile comune este hipertensiunea gestațională, care poate determina creșterea tensiunii arteriale după săptămâna 20 de sarcină. Dacă nu este tratată la timp și corespunzător, aceasta poate evolua către preeclampsie, o condiție medicală severă ce afectează rinichii, ficatul și circulația placentară. De aceea, măsurarea tensiunii și analizele de sânge și urină sunt recomandate în timpul sarcinii.
Un alt risc este diabetul gestațional, determinat de modificările hormonale care reduc sensibilitatea la insulină. Fără tratament, acesta poate afecta fătul, conducând la o greutate crescută la naștere, dificultăți respiratorii sau hipoglicemie neonatală. Din fericire, controlul glicemiei, dieta echilibrată și monitorizarea atentă reduc semnificativ aceste riscuri.
Afecțiunile placentare, cum sunt placenta praevia și dezlipirea prematură de placentă, pot determina sângerări și necesită evaluare ecografică regulată. Detectate la timp, pot fi gestionate prin monitorizare, ajustarea stilului de viață sau, în unele cazuri, planificarea atentă a nașterii.
O atenție deosebită trebuie acordată și anomaliilor cromozomiale, precum sindromul Down, pentru care probabilitatea crește odată cu vârsta ovocitelor. Testele prenatale moderne (screening ecografic și teste ADN fetal) permit detectarea non-invazivă și informarea corectă a viitorilor părinți.
Sindromul Down, cunoscut și sub denumirea medicală trisomia 21, este o anomalie cromozomială comună, ce apare atunci când fătul are un cromozom 21 suplimentar, determinând modificări în dezvoltarea fizică și cognitivă. Copiii cu acest sindrom pot prezenta trăsături faciale specifice, un tonus muscular redus, întârziere în dezvoltarea cognitivă și motorie și predispoziție pentru afecțiuni cardiace congenitale.
De asemenea, alte două afecțiuni cromozomiale importante ale căror riscuri cresc odată cu vârsta maternă sunt sindromul Edwards (trisomia 18) și sindromul Patau (trisomia 13).
Sindromul Edwards apare atunci când fătul are un cromozom 18 suplimentar. Ea afectează dezvoltarea organelor interne și este asociată cu greutatea mică la naștere, malformațiile cardiace severe, întârzierea în dezvoltarea neuromotorie, unele probleme respiratorii și dificultățile de alimentație. Din cauza severității, supraviețuirea pe termen lung este limitată.
Sindromul Patau (trisomia 13) se dezvoltă când există un cromozom 13 în plus și poate cauza malformații la nivelul creierului, despicătura buzei și palatului, defecte cardiace complexe, anomalii renale și o dezvoltare fizică sever afectată. Aceasta este, de asemenea, o afecțiune severă, rară, dar mai frecventă odată cu vârsta maternă.
Totodată, sarcina la vârstă maternă avansată sau geriatrică poate fi asociată cu travaliu prelungit, necesitatea unei nașteri prin cezariană sau riscul de avort spontan și naștere prematură, motiv pentru care este indicată supravegherea atentă încă din primul trimestru.
Este important de subliniat că aceste riscuri nu apar în mod obligatoriu. Multe femei cu vârsta peste 35 de ani au sarcini și nașteri complet normale. După 40 de ani, riscurile sunt mai pronunțate, iar probabilitatea de concepție scade semnificativ.
Recomandări medicale în sarcina la vârstă maternă avansată
Sarcina după vârsta de 35 sau chiar 40 de ani poate fi o experiență absolut împlinitoare, însă necesită mai multă atenție și monitorizare comparativ cu o sarcină apărută la vârste mai tinere, pentru că există anumite aspecte care trebuie evaluate și gestionate corect încă de la început.
Primul pas important îl reprezintă consultul medical preconcepțional, imediat după confirmarea sarcinii și apoi monitorizarea prenatală mai frecventă în care medicul urmărește cu atenție dezvoltarea fetală, prevenirea hipertensiunii sau diabetului gestațional și starea placentei.
Testele de screening genetic, ecografia morfologică sau, în unele cazuri, amniocenteza, pot oferi informații privind riscul de anomalii cromozomiale, ajutând părinții să ia decizii informate și să gestioneze eventualele complicații.
Un alt lucru esențial într-o sarcină dupa 35 de ani este ca femeia însărcinată să adopte un stil de viață echilibrat, bazat pe o alimentație nutritivă, mișcare moderată și renunțarea la fumat sau alcool.
Planificarea nașterii este o altă etapă importantă. În funcție de evoluția sarcinii, de starea fătului și a mamei, medicul poate recomanda nașterea vaginală sau operația de cezariană. Decizia se ia pe baza evaluărilor clinice și a eventualelor riscuri identificate.
Medicina modernă oferă astăzi resurse excepționale pentru evaluarea și prevenirea complicațiilor, iar foarte multe femei devin mame sănătoase, la vârste la care, în trecut, acest lucru era considerat dificil.
